Un text venit ca reacție la valul de știri conform cărora în supermarketurile din România s-a depistat carne de cal în pungile marcate drept ”vrăbioare de vită” și ”carne tocată de vită”. Ancheta a scos la iveală o rețea extinsă de desfacere a acestui ”inedit produs”. Ca absolut de fiecare dată în milenara-i istorie creatoare, românul a făcut şi în scandalul ăsta al cărnii de cal ceea ce a ştiut el mai bine: a supravieţuit. Nu că aşa ceva ar …

Poveşti la gura sobei canadiene, menite să te aducă uşor-ușor cu picioarele pe pământ de fiecare data când îți imaginezi că lumea e perfectă. Mai un geam spart la mașină, mai ceva lipsă de prin curte sau de pe bancă la mall și… tot pățitu-i priceput. Vecinul meu, zugrav de profesie, îmi povesteşte deunăzi că unul din clienţii săi, poliţist proaspăt pensionat, s-a aşezat la taclale cu el, după ziua de muncă. Îi venise la buză omului să povestească despre …

Un mic ghiont dat primăverii de departe, așteptând-o să revină în Toronto. Un gând în iarnă, o speranță pentru o primăvară caldă, să ne readucă în inimi asteniile de altădată. Care au fost, le-am uitat, și trebuie să nu le mai uităm. Primăvara e doar o reamintire, nu o ocazie singular, nu-i așa? Vine pe neaşteptate. Cum tot pe neaşteptate vin  toate lucrurile frumoase în viaţă, oricât de mult le-ai planifica tu în avans. Până să se simtă în termometre, …

Câteva rânduri despre tergiversări, amânări, ceea ce America definește ca ”procrastination”. Cum e când dai de necaz, știi ce ai de făcut, dar năravul, fi-r-ar el să fie, nu te lasă să te schimbi de azi, pe principiul pe care l-ai brevetat chiar tu în anii studenției: ”aici se învață mâine”. Nu prea îmi plac mie momentele de la final de an. Clipele când trebuie să dai socoteală în faţa oglinzii cu privire la ce ai făcut pentru viitorul tău …

Orice sfârșit de an aduce, cum necum, de prin zări neauzite, cate-o previziune despre sfârșitul lumii, ba înainte de sărmăluțele din Ajun, ba chiar după ciorba de potroace de a doua zi. Îți prinzi urechile la o adică în fel de fel de năzăriri supra-istorice de acest iz. M-am răzgândit: nu mai prind sfârşitul lumii în direct. Eram foarte pornit pe ideea de a-mi plăti toate datoriile obşteşti şi pământeşti, şi de a-mi umple debaraua cu conserve de somon rozé. …

Iurie Darie s-a stins suferind, lăsând în urmă încă un loc gol pe scena vieții noastre. Pentru românul pribeag, orice știre care începe cu ”A murit…” e echivalentul a 4 cafele tari, cu privire la pulsul cardiac. Ești departe de scena ”de acolo”, ai vrea-o prelungită ”aici”, căci tu ești aici, și totuși pilonii ”de acolo” de departe se dărâmă unul câte unul, iar tu ”aici” nu ai ce pune în loc. Încă îmi este greu să înţeleg de ce …

Randurile de mai jos au obținut Locul 1 la secțiunea Editorial în cadrul celei de-a III-a ediții a premiilor NARPA. A fost scris în urma anchetei de la CFR care a surprins controlorii de bilete din trenuri încasând şpăgi de la călători pe care le dădeau mai departe ”mai sus”, nu înainte de a-și opri partea leului. E vorba de o piramidă de colectare și spălare de bani bine pusă la punct, care ajungea până sus la revizorii regionali. ”Meserie …

Trece vremea, și n-o poți opri… dincolo de versuri, muzică și bronz caraibian, dacă zici octombrie zici multe, dar zici și Ziua Recunoștinței. Zici bilanțuri și un mic preaviz al rezoluțiilor facute pe genunchi la cumpăna dintre ani. Dar zici și ultimii mititei făcuți la jar, vinetele și ardeii copți tot așa în scrumul de lemn. Zici o mica vară indiană şi apoi vântul care începe să sufle răscolind jarul şi împrăştiind miresmele de slană încălzindă lângă degetarele pline de …

Parafrazând câteva versuri de ”dulce autodistrugere” a celor de la Paraziții, textul de mai jos face referire la eterna origine găunoasă a curajului românesc de a NU-și lua viata în piept și taurii sorții de toate coarnele posibile. Recitind textul domnului Dorian Galbinski, apărut luna trecută şi prezentat şi de ACASĂ în pagina a 9-a, constat încă o dată că românul are o doză de masochism undeva ascunsă în gena ancestrală. Mioriţa e pe post de Ana şi Caiafa aici. …

La revenirea din vacanța de vară, ziarul publică două texte în numerele 53 și 54 ce comentează eternal ascundere a gunoiului românesc autohton sub preș: România nu produce, trăiește din importuri, consumă al naibii de mult, și plătește consumația cu banii diasporei. Ba mai lasă și bacșiș de boer grande… Reacțiile la primul text au curs prin sms-uri, emailuri și telefoane. Singura reacție notabilă a fost lipsa de reacție a pacientului. Da, e vorba de somnul acela de moarte în …