Randurile de mai jos au obținut Locul 1 la secțiunea Editorial în cadrul celei de-a III-a ediții a premiilor NARPA. A fost scris în urma anchetei de la CFR care a surprins controlorii de bilete din trenuri încasând şpăgi de la călători pe care le dădeau mai departe ”mai sus”, nu înainte de a-și opri partea leului. E vorba de o piramidă de colectare și spălare de bani bine pusă la punct, care ajungea până sus la revizorii regionali. ”Meserie …

Trece vremea, și n-o poți opri… dincolo de versuri, muzică și bronz caraibian, dacă zici octombrie zici multe, dar zici și Ziua Recunoștinței. Zici bilanțuri și un mic preaviz al rezoluțiilor facute pe genunchi la cumpăna dintre ani. Dar zici și ultimii mititei făcuți la jar, vinetele și ardeii copți tot așa în scrumul de lemn. Zici o mica vară indiană şi apoi vântul care începe să sufle răscolind jarul şi împrăştiind miresmele de slană încălzindă lângă degetarele pline de …

Parafrazând câteva versuri de ”dulce autodistrugere” a celor de la Paraziții, textul de mai jos face referire la eterna origine găunoasă a curajului românesc de a NU-și lua viata în piept și taurii sorții de toate coarnele posibile. Recitind textul domnului Dorian Galbinski, apărut luna trecută şi prezentat şi de ACASĂ în pagina a 9-a, constat încă o dată că românul are o doză de masochism undeva ascunsă în gena ancestrală. Mioriţa e pe post de Ana şi Caiafa aici. …

La revenirea din vacanța de vară, ziarul publică două texte în numerele 53 și 54 ce comentează eternal ascundere a gunoiului românesc autohton sub preș: România nu produce, trăiește din importuri, consumă al naibii de mult, și plătește consumația cu banii diasporei. Ba mai lasă și bacșiș de boer grande… Reacțiile la primul text au curs prin sms-uri, emailuri și telefoane. Singura reacție notabilă a fost lipsa de reacție a pacientului. Da, e vorba de somnul acela de moarte în …

Înainte de obișnuita vacanță de vară, o mică trecere în revistă a bornelor jurnalistice și comunitare din ultimele șase luni, precum și re-scrierea planurilor pentru toamnă și sfârșitul de an. ACASĂ încheie o primă jumătate de an cu premii – în 2012 a fost cel mai premiat ziar românesc nord-american. Ce a fost, şi ce va mai fi? Înainte de a pune punct unui nou an de jurnalism canadian, se cuvine să ne reamintim pe scurt ce am reuşit să …

Un drum la Urgență pe la 10 seara, o fetiță care strange un ursuleț în brațe, și o mămică ce îi șoptește grijuliu și încă răbdător un ”o să fie bine, o să vezi!”, în româna aceea care te face să te oprești locului din goana ta nebună în urmărirea visului canadian. Căci da, și la Urgență îl urmărești, nu scapi de el, contabilizând minute, proceduri, umflându-ți orgoliul cu fiece lucru pozitiv din jur. Este numele real, dar la fel …

De fiecare dată când România e sub zăpadă, se întâmplă pentru că iarăși s-a săvârșit o minune – a nins. Și ca în fața oricărei minuni neașteptate, autoritățile centrale și locale sunt ”luate pe nepregătite”. Țara lui ”nouă trebuie să ni se dea” așteaptă cuminte deszăpezirea ”de la centru”. Încă mă mai mir că nu am lopătat aproape deloc în iarna asta. Fireşte, comparat cu alţi ani. E sfârşit de februarie, şi m-au năpădit doar vreo 3 sau 4 ninsori …

”Iarna pe ulița…” a ”prins” premiul 3 la secțiunea editorial a premiilor Asociației de Presă Nord-Americană (NARPA) pe anul 2012. S-a născut ca urmare a flegmelor intens schimbate la București între Stradă și Cabinet, derulate pe un ger bocnă. S-a vrut o simplă consemnare la rece a concluziilor. La nord de o Dunăre îngheţată-bocnă, încă mai curge viguros şi majestuos sânge portocaliu. Actualul -până mai ieri- premier este acum fost, iar fostul şef al spionajului românesc este acum actualul premier. …

Anul 2012 aduce o schimbare de stil în editorialistica ACASĂ. Antrenat de verva dâmbovițeană, apare verbul torontez. În România sunt vremuri tulburi care generează primele proteste de masă, cele cu care ochiul lui 2018-2019 s-a obișnuit deja atât de bine. Lumea din Toronto răspunde prin mobilizarea diasporei în zilele de vot. Şontâc-şontâc prin pieţele marilor oraşe, România îşi aniversează cei 153 de ani de la istoricul moment al Unirii Moldovei cu Muntenia. O aniversare printre raiduri de jandarmi şi scutieri …

Dacă sezonul dragostei a început cu Alifantis, de ce nu s-ar sfârşi cu Baniciu? Dar de ce nu cu Ducu? Toronto se pregătea să îl re-întâmpine pe Ducu Bertzi, și emoția era neschimbată ca la primul spectacol canadian. A fost odată Spirit of Romania, când Nicu și Ducu au zăbovit mai mult și pentru mai mulți. Acum, au rămas miezul, un public aici la fel de înfocat ca cel din granițele românești. Rapsozi sunt mulţi. Chitarişti, la fel, sau poate …