Prima pagină marchează începutul Simonei Halep – primul ei turneu WTA câștigat. Textul editorial face un pic de focus pe spectacolul Direcția 5, în urma cărora au apărut câteva voci care sătui de volumul din boxe au început să critice volumul audienței. Un eveniment neprevăzut în plan personal m-a împiedicat să merg la spectacolul Direcţiei 5. Era unul inaugural, prin prisma noilor parteneri cu care colaborăm, şi două amice care s-au desfătat pe acordurile hit-urilor formaţiei îmi spun ca s-au …

Impresii la cald despre justiția românească, atunci când unele decizii sunt ”inexplicabile” și rămân neverosimile. Așa cum e cazul barbugiilor și tablagiilor din fotbal, care primesc ba cu suspendare ba cu ”așa acolo câțiva ani să nu zică nimeni nimic, ca oricum o sa scrie niște cărți și iese repede”. Nu am idee de ce timp de câţiva ani buni, să nu zic 10 sau 20, nu s-a văzut nicio arestare a vreunui şpăgar de tip Capo di tutti capi …

Știrea conform căreia un patron de club, de fotbal și de vise ale unor adolescenți netunși, poate în sfârșit să facă și pușcărie pentru matrapazlâcurile și găinăriile făcute de-a lungul vremii, ia cu entuziasm diaspora românească. Iliescul fotbalului primește ceva ce i-au dorit mulți de mult timp. Dar nu în cele mai mici detalii. Mai puternic decât zumzetul celei mai mari tornade din America de Nord, care a măturat Oklahoma, zăngănitul ştirilor din prime time-ul românesc punctează cei 3 ani …

Încet–încet a venit primăvara din nou şi în Toronto, şi spectacolele de teatru şi concertele continuă. Se simte un val nou de entuziasm şi astenia de primăvară ne cuprinde și ne înfioară inexplicabil. E rost de planuri, de idei, de fapte, de vise împlinite. Dacă veranda şi uşa din spate nu arată bine, aşa cât pentru un curb alure mai de Doamne-ajută, păi atunci se cheamă că e rost de retuşări strategice.  Nu ţine de strategii imobiliare, ci de miezul …

Un text venit ca reacție la valul de știri conform cărora în supermarketurile din România s-a depistat carne de cal în pungile marcate drept ”vrăbioare de vită” și ”carne tocată de vită”. Ancheta a scos la iveală o rețea extinsă de desfacere a acestui ”inedit produs”. Ca absolut de fiecare dată în milenara-i istorie creatoare, românul a făcut şi în scandalul ăsta al cărnii de cal ceea ce a ştiut el mai bine: a supravieţuit. Nu că aşa ceva ar …

Poveşti la gura sobei canadiene, menite să te aducă uşor-ușor cu picioarele pe pământ de fiecare data când îți imaginezi că lumea e perfectă. Mai un geam spart la mașină, mai ceva lipsă de prin curte sau de pe bancă la mall și… tot pățitu-i priceput. Vecinul meu, zugrav de profesie, îmi povesteşte deunăzi că unul din clienţii săi, poliţist proaspăt pensionat, s-a aşezat la taclale cu el, după ziua de muncă. Îi venise la buză omului să povestească despre …

Un mic ghiont dat primăverii de departe, așteptând-o să revină în Toronto. Un gând în iarnă, o speranță pentru o primăvară caldă, să ne readucă în inimi asteniile de altădată. Care au fost, le-am uitat, și trebuie să nu le mai uităm. Primăvara e doar o reamintire, nu o ocazie singular, nu-i așa? Vine pe neaşteptate. Cum tot pe neaşteptate vin  toate lucrurile frumoase în viaţă, oricât de mult le-ai planifica tu în avans. Până să se simtă în termometre, …

Câteva rânduri despre tergiversări, amânări, ceea ce America definește ca ”procrastination”. Cum e când dai de necaz, știi ce ai de făcut, dar năravul, fi-r-ar el să fie, nu te lasă să te schimbi de azi, pe principiul pe care l-ai brevetat chiar tu în anii studenției: ”aici se învață mâine”. Nu prea îmi plac mie momentele de la final de an. Clipele când trebuie să dai socoteală în faţa oglinzii cu privire la ce ai făcut pentru viitorul tău …

Orice sfârșit de an aduce, cum necum, de prin zări neauzite, cate-o previziune despre sfârșitul lumii, ba înainte de sărmăluțele din Ajun, ba chiar după ciorba de potroace de a doua zi. Îți prinzi urechile la o adică în fel de fel de năzăriri supra-istorice de acest iz. M-am răzgândit: nu mai prind sfârşitul lumii în direct. Eram foarte pornit pe ideea de a-mi plăti toate datoriile obşteşti şi pământeşti, şi de a-mi umple debaraua cu conserve de somon rozé. …

Iurie Darie s-a stins suferind, lăsând în urmă încă un loc gol pe scena vieții noastre. Pentru românul pribeag, orice știre care începe cu ”A murit…” e echivalentul a 4 cafele tari, cu privire la pulsul cardiac. Ești departe de scena ”de acolo”, ai vrea-o prelungită ”aici”, căci tu ești aici, și totuși pilonii ”de acolo” de departe se dărâmă unul câte unul, iar tu ”aici” nu ai ce pune în loc. Încă îmi este greu să înţeleg de ce …