Jocurile Olimpice de iarnă, și nu se poate ca suflarea canadiană (cu și fără pașaport) să nu tragă speranțe la medalii. Lupta începe însă de jos, de la un concurs de împrejurări și un interes dezvoltat prin sponsorizări. Ceva ce la români miroase întotdeauna a idei preconcepute, campanii josnice sau ”tu al cui ești, mă, și cât ai furat la viata ta?”.

Cu 35 de milioane de locuitori, Canada probabil că e abonată la podium şi la numărul de medalii câştigate raportat la câţi oameni trăiesc şi respiră oxigenul acestei ţări. Vă miraţi? Eu încă da. Probabil că încă îmi e greu să aprofundez tenacitatea piciului care iese de la şcoală să facă un hochei pe maidan în acelaşi stil în care noi trăgeam un ”La mălai” sau ”Respinsea” pe vremuri, înainte să ne urecheze ai noştri pentru chiulul de la tema de seară.

Nu am să uit primul meu aprilie canadian, când afară ningea cu tunete iar peste două ore, îmbrăcat în scurtă groasă sub razele de soare cu dinţi, mă uitam siderat la copiii care ieşeau de la şcoală în mânecă scurtă. Sunt aceiaşi copii care atunci transpirau la antrenamente de patinaj, hochei sau snowboard, iar acum îi aplauzi la televizor când plâng cu medalii la gât pe podiumul olimpic.

Acum trei ani şi jumătate, dedicam coperta numărului 7 din Seria Nouă ACASĂ Alexandrei Ianculescu, unul din aceşti ”copii”, pe care într-o bună zi sper că o să o aplaudăm. Sunt copii pentru care părinţii lor se sacrifică zilnic, de la mic dejun până la program de seară şi de weekend. Aceşti copii vă fac să vă simţiţi mândri că sunteţi canadieni, dimineaţa când citiţi despre încă o medalie, în trafic când vecinul de bandă flutură un steag cu frunză de arţar şi vă zâmbeşte. Ei ajung acolo printr-o metodă simplă şi eficientă (să nu zic nemţească): mai puţină gargară inutilă şi pupături de obrazuri groase, şi mai multă muncă, răsplătită de mari companii sub formă de sponsorizări. Mai puţină subvenţie de la stat, şi mai multă transpiraţie pentru îmbunătăţirea timpului şi stilului de parcurs. O luptă dârză fie pe 5 grade la mânecă scurtă, fie pe -20 de grade în stretch. La polul opus, dacă am dat o căutare pe Google după ”gargară inutilă” (încercaţi!), mi s-au returnat poze cu Victor Ponta şi Crin Antonescu. Într-o ţară plină de munţi, unde Ania Caill -schioare franceză- a ajuns să vină să concureze sub tricolor.