Un mic ghiont dat primăverii de departe, așteptând-o să revină în Toronto. Un gând în iarnă, o speranță pentru o primăvară caldă, să ne readucă în inimi asteniile de altădată. Care au fost, le-am uitat, și trebuie să nu le mai uităm. Primăvara e doar o reamintire, nu o ocazie singular, nu-i așa?

Vine pe neaşteptate. Cum tot pe neaşteptate vin  toate lucrurile frumoase în viaţă, oricât de mult le-ai planifica tu în avans.

Până să se simtă în termometre, primăvara vine în suflet. Începe mai întâi cu o floare, atent aleasă nu cumva să nu ţină atât cât trebuie, un zâmbet, şi o cutie de ciocolată. Continuă cu furnicături pe spate, un sărut şi un ”te iubesc” rostit în puls adolescentin, în numele fanteziilor de altădată.

Dragobetele neaoş sau Valentin-ul importat la preţ de fericire maximă au acelaşi scop: alungarea crivăţului din inimi. Da, e posibil, şi nu e nevoie să fim anti-im­pe­rialişti pentru a savura o stare de spirit. Indiferent de constituţia interioară şi de credinţele personale ale fiecăruia, 14 februarie este un exerciţiu foarte bun pentru înverzirea minţii încotoşmănită de gerul iernii. Nu e neapărat nevoie de un pretext pentru a-ţi manifesta un sentiment, sau pentru a-ţi verifica latura emoţională a firii. Iar dacă totuşi rămâi împietrit în viforul aspru, trăind inerţia iernii astronomice, ai şansa să treacă viaţa frumoasă pe lângă tine. Indiferent de cum ţi-o defineşti prin rutina cotidiană.

De aceea, 14 februarie sau Valentine’s Day rămâne un prilej de romantism exprimat cum ştii tu mai bine. Pentru mine rămâne departe de consumerism-ul rece şi latura lui comercială. Rămâne un buchet de amintiri, de la trandafirul ales ”pe sprânceană” în drum spre liceu, la revelaţia unui ”te iubesc” care mă zguduie din toate articulaţiile emotive. Am simţit dintotdeauna că există o logică în tradiţiile noastre, în crezurile noastre ancestrale, şi că februarie şi Sfântul Valentin nu este decât antrenamentul pentru 1 şi 8 martie, pentru reîntinerirea, re-înverzirea eului interior. Dincolo de comercialul lumii din jur, românismul din noi răzbate în sentimentul simplu şi deschis exprimat.

Nu am simţit niciodată această zi ca pe o ocazie de a bifa o întâlnire, un fapt, un consum ritualic sau o monedă de schimb pentru avantaje de orice fel, ci mai degrabă un moment (ca multe altele în viaţă) de auto-verificare a prezenţei unui set de valori. Bucurie, respect, sinceritate, devotament şi alfa şi omega-ul la orice este lumesc şi nu numai: dragoste de oameni şi de viaţă. Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră!