Un drum la Urgență pe la 10 seara, o fetiță care strange un ursuleț în brațe, și o mămică ce îi șoptește grijuliu și încă răbdător un ”o să fie bine, o să vezi!”, în româna aceea care te face să te oprești locului din goana ta nebună în urmărirea visului canadian. Căci da, și la Urgență îl urmărești, nu scapi de el, contabilizând minute, proceduri, umflându-ți orgoliul cu fiece lucru pozitiv din jur.

Este numele real, dar la fel putea sa fie şi Irina, Andreea, Laura, sau Dana, sau orice alt nume românesc. Culoarele de la Urgenţă sunt la fel de sumbre pentru orice nume, şi aşteptarea e la fel de apăsătoare. E aproape de miezul nopţii, şi Bianca nu este acasă, dormind, ca de obicei, cu un ursuleţ în braţe. Ci la Urgenţă, în braţele unei mame uşor deznădăjduită, dar totuşi moderat-revoltată. Sistemul medical canadian există, şi îşi desfăşoară tentaculele pasivităţii fie la North York General, fie în Etobicoke sau la orice spital mai răsărit.

Bianca nu pare că are mai mult de un an şi jumătate. E bolnavă rău, că de aceea e la Urgenţă. Acolo unde o oră face cât o zi. Mama aşteaptă răbdătoare să treacă de poarta triajului iniţial. Uşa mare, ferecată, pare izbăvitor de grea, şi este ţelul suprem, victoria bolnavului chinuit de grija că nu ajunge azi  acasă. Nu că s-ar interna, ci pentru că nu se ştie. Există la Urgenţa canadiană prioritate pentru copii sugari? Nu. Pentru gravide? Nu. Pentru bolnavul de apendicită – gata de peritonită? Nu. Şi dacă nu există, ce se întâmplă? Câştigi. Fie că stai o oră în aşteptare, sau mai multe, ca Bianca, alături de tot universul tău înconjurător, câştigi. De pe urma impasibilităţii cadrului medical, a lentorii cu care se face o radiografie sau o recoltare de sânge, spitalul câştigă la timpul tău de parcare, la pontare şi la dotare. Plăteşti mai mult când ieşi cu maşina, doctorii, acele păsări rare pe culoarele dinăuntru, etern veseli în faţa grimaselor tale de durere nesfârşită, da, aceia câştigă în continuare salariile de 6 cifre. Un cadru în plus în sistem (care ar reduce media timpului de aşteptare) nu se poate – ar scădea media salariului în branşă. Aparatele câştigă şi ele o durată de viaţă mai mare. Iar Bianca şi mama ei câştigă certitudinea că e mai sănătoasă decât pare, iar cheia este prevenirea, dacă nu şi tratamentul efectuat acasă de la bun început. Urgenţele nu sunt urgente, momentan.