În Toronto a fost mai frig decat la Polul Nord, la numai cateva săptămâni de la o ploaie îngheţată ce avea să lase zeci de mii de oameni în beznă și îngheț în casele proprii. Primarul nu a apucat să își plătească toate ”facturile” prietenilor de la alegeri și refuză să ceară ajutor federal. Miroase și e groasă.
După ce unii dintre dumneavoastră v-aţi ales cu piftia desenată la lumânare şi cu 0 (zero) grade în casă în Ajun de Crăciun, se cuvine să terminăm prima lună a lui 2014 în fanfară de Sărbătoare. Motive avem berechet, şi dacă nu avem – le inventăm. Una la mână – 155 de ani de când muntenii şi moldovenii învârt hora Micii Uniri şi au ajuns la Milcov cu grăbire să-l sece dintr-o sorbire. Să le fie de bine şi la mai mare!
Apoi, ar fi cestiunea aceasta cu Polar Vortex, două cuvinte care ne fac să rămânem muţi – în Toronto a fost mai frig decât la Polul Nord şi Polul Sud. Serios. Apropo de gestionarea situaţiei catastrofice din GTA, nu ştiu câţi au remarcat stilul pur dâmboviţean de acţiune al primarelui nost’. Mr. Ford fumează, bea, înjură, toate conform unor opinii terţe şi materiale video, iar factura vine atunci când e vorba de cetăţeni: la cerut ajutor financiar (pentru refacerea reţelei electrice răpusă de căderile de copaci) e refuzat pe şest. Pe ideea: ai cântat, ai dansat pe banii noştri, descurcă-te, eh?, pentru Ford un oraş paralizat nu are voie să fie caz de urgenţă. Aşa că tov-ul s-a descurcat singur: le-a povestit oamenilor la TV că nu vor avea Crăciun cu curent electric şi a plecat să fumeze pipa păcii cu şefii. În pur stil mioritic, un astfel de necaz nu se merită lăsat nesărbărtorit.
Ar mai fi. Sărbătorim -în acest început de an- dorinţa noastră de a fi mai aproape de voi chiar şi pe geruri care nu vă scot din casă să luaţi ziarul: vă invităm să ne vizitaţi în spaţiul virtual, pe canalele media, unde putem să ne ţinem la curent (la figurat) despre alte motive sau pretexte de sărbătoare ce vor veni.
Trecuse fix un an de la trâmbiţatul 12.12.12 (de câte ori îmi amintesc de campania aceea mediatică stau, mă frământ, şi îmi creşte pH-ul)… şi ne-am confruntat cu un polar vortex ce a golit frigidere, portofele, grămezi de lemne (fie şi îngheţate). Dar nu şi cheful de a savura un cotlet a-ntâia şi un demi-sec de origini nemaicontrolate de nimeni. Pentru că tripla de 12 nu a adus căderea cortinei nici anul ăsta, sărbătorim.
Cine credea că la -30 de grade canadiene se instaurează depresia pe aici – se înşeală. Românul nu a emigrat în Ontario ca să se deprime, ci să se integreze în peisaj. Când el dă de frig, dacă nu îi trosnesc alunele, castanele, seminţele de floare sau bostan în cuptor, atunci sigur se coace un desert şi se mai desface o sticlă. Sau poate, cine ştie, nu trosneşte nimic dar nasul adulmecă spre afumătoarea din curte – cârnaţii se rumenesc sub priviri galeşe marcate de imboldurile sucului gastric: măi Io’ne măi, sparge şi tu o ceapă ş-adu nişte degetare degrabă, nu sta dejaba că nu-i farmec să mânci slană aşa pe sec… La mulţi ani şi să ne trăim!
Social Profiles