O paralelă între obiceiurile neortodoxe și nestingherite ale răposatului Rob Ford, și șeful din capul mesei de la Cotroceni. Ambele personaje cu lipici bun la mese pline de vicii și la mase de votanți plini de speranțe deșarte. Ambele navigând cu prio până-n pânzele albe ale tupeului și sictirului patriotic.

Probabil că la această oră şi ultimul papuaş din Polinezia care are TV în colibă a aflat unde e Toronto pe harta lumii şi ce face primarul oraşului în timpul liber. Şi, probabil răcorind suav aerul cu o mişcare de frunză de palmier, mai trage alene dintr-un joint in-house de coco şi cafea, râzând la mirobolantele sincope ale democraţiei occidentale.

Newsflash cu transfer de imagine şi sunet între Carpaţi. Imaginea înfăţişează un trio de nedescris. Pe rit vechi, şi herman de sangre cu Înalt-PreaMartzuitorul de Jilava (pardon, s-a transferat la Poarta Albă recent) şi cu Mitică Brutaru’ LPF-istul, Traian Băsescu simte nevoia periodică să fie în centrul atenţiei, să lumineze mulţimea de proşti de dincolo de gardul Cotroceniului care poate că, în bejenia lor sufletească, o să îi tot ducă dorul şi peste un an. Zis şi făcut. Se ia un fitil pe nume SRS, o fumigenă de la vecinul PNL-ist, şi se aruncă în terenul poporului, cu eti­cheta ”Nu te supăra, frate”. Avantaj polinezul cu frunza de palmier – el nu cunoaşte personajul, nici motivul, şi va muri fericit nepierzând vremea cu intrigi răsuflate.

În tot acest timp, bugetul de şpagă la Hidroelectrica creşte, ENEL rămâne şi ea bine legată la transformatoarele kilowatzilor din sistem, şi lumea mai colorează vreo trei pancarte pentru următorul concert Roşia Montană, doar-doar o fi mai bine mâine. FMI numără dobânzile scadente, Înalt-PreaMărtzuitorul îşi scrie memoriile despre mulsul oilor la prima tinereţe (mare brânză şi asta!) iar Brutaru’ pierde şirul mandatelor trăite la LPF.

Ca şi Rob Ford care nu demisionează pentru că probabil nu apucat încă să plătească toţi contribuabilii de campanie, tot aşa şi aceste personaje se înfig adânc în călcâiele omenirii nu carecumva să le vină sfârşitul lumii înainte de a-şi încheia socotelile cu creditorii lor. Proştii de dincolo de gard sau de primărie n-au decât să trăiască bine în continuare.