Impresii la cald despre justiția românească, atunci când unele decizii sunt ”inexplicabile” și rămân neverosimile. Așa cum e cazul barbugiilor și tablagiilor din fotbal, care primesc ba cu suspendare ba cu ”așa acolo câțiva ani să nu zică nimeni nimic, ca oricum o sa scrie niște cărți și iese repede”.

Nu am idee de ce timp de câţiva ani buni, să nu zic 10 sau 20, nu s-a văzut nicio arestare a vreunui şpăgar de tip Capo di tutti capi cu buletin de Bucureşti, pentru ca în ultimele două săptămâni să simţim furnicături de ceva satisfacţie nerecomandată minorilor când auzim două-trei zăngănituri de cătuşe. Bine, am ceva idei, dar nu simt nevoia sa intru în discuţii cu vreun simpatizant al mineriadelor.

Cum n-am idee nici de ce e aşa frig în iunie 2013. În fine, am o idee şi aici, dar nu vreau să mă contrazic cu Mama Natură. Deşi i-aş zice vreo două, asociate de factura de gaz, responsabilă şi asta de repornitul furnezei de nuştiucâteori în luna mai. Când alţii fac plajă.

Ceea ce zgârie la ureche e ideea că cinci judecători din România pot gândi fără prea mare deranj în mod total opus în comparaţie cu un alt complet care anterior judecă aceeaşi cauză, în aceeaşi speţă. Pasămite diversitatea opiniei e foarte încurajată la nord de Balcani. Treaba condamnărilor din dosare gen ”Valiza” sau ”schimbul de terenuri” te duce cu gândul la ideea că doctorul care îţi uită bisturiul printre maţe la o operaţie mai poate profesa în continuare şi după ce altul mai docent te curăţă de corpul străin şi îţi face cunos­cută păţania în prime-time. În justiţia românească e ca şi în sondajele de la Sebastian colţ cu Drumul Sării. 54% dintre culeşii de pe stradă pentru răspunsuri bune de avârlit în ochii lumii ar dori ca un şantajist, şpăgar, escroc, hoţ şi/sau cum îţi mai vine la gură să îi zici să fie scos de după gratii, pentru a putea presta în continuare.

Da. Ori şmecheria manipulatorie e greu de ucis, ori prostia românească sufocă deja orice definiţie de bun/rău şi adevăratul raport între cele două extreme. Ori amândouă. Un lucru îmi e cert – mitul peşterii lui Platon se pliază perfect pe România de după 1989, 1999, 2009 etc…