Orice sfârșit de an aduce, cum necum, de prin zări neauzite, cate-o previziune despre sfârșitul lumii, ba înainte de sărmăluțele din Ajun, ba chiar după ciorba de potroace de a doua zi. Îți prinzi urechile la o adică în fel de fel de năzăriri supra-istorice de acest iz.
M-am răzgândit: nu mai prind sfârşitul lumii în direct. Eram foarte pornit pe ideea de a-mi plăti toate datoriile obşteşti şi pământeşti, şi de a-mi umple debaraua cu conserve de somon rozé. Şi, evident, restul de sfaturi pornite din toate inimile, mayaşe, shambhalice sau dâmboviţene: să plec la ţară, cu două bidoane de benzină în portbagaj şi torpedoul ticsit de bancnote de o sută. Din fericire, nu mai am noţiunea de “la ţară”, aşa că stau pe loc. Dacă stau strâmb şi socotesc drept, gramada de lemne din spate ar trebui să îmi ajungă lejer până la următoarea schimbare de ADN. Fire pit-ul ar putea înlocui furneza iar butoiaşele de propan să îşi aştepte rândul să alimenteze grătarul. Carne am găsi…
Dar nu mai e nevoie de toate astea. M-a liniştit definitiv Baba Vanga. În caz că nu ştiaţi, şi nu aveţi timp să răscoliţi internetul după ea, Vanga a prezis al doilea război mondial, en detail, iar apoi -în plin război rece de secol XX- Vanga a prezis catastrofa submarinului Kursk, câteva destine ale unor oameni celebri şi multe alte daravele de îţi stă mintea în loc şi mouse-ul pe butonul de Save As. Şi-a lungit previziunile dincolo de decembrie 2012. Ne-a spus tuturor că, înainte de orice finish, Europa va deveni musulmană, oamenii vor ajunge pe Marte şi vor dobândi independenţa acelei colonii, vor deveni roboţi, şi vor construi oraşe submarine. Chestii serioase, nu glumă. Nepoţii noştri abia dacă vor gusta din ştirile acestea – chestiile hardcore vor fi regizate abia de către a 4-5-a spiţă de epigoni. Programul artistic urmăreşte inclusiv contacte şi legături cu extratereştri prin 2130, 2288, noi religii (pentru cine nu avea), noi rase (pentru cine nu vroia), recucerirea Europei de către foştii europeni, dezvăluirea secretului originii Lunii (în 2304). Caietul de sarcini se încheie abia în 3797, când Pământul nu va mai avea viaţă iar câţiva pionieri vor da un Ctrl+Alt+Del la specia lor pe o altă planetă. O singură vorbă n-am înţeles-o din pomelnicul de previziuni – cea despre neamul românesc. Anume că din 2005 se va ridica un om dibace dintre Carpaţi, care va avea putere maximă şi va fi piatra de temelie pentru noua omenire. El ”nu va călări un cal real, ci unul de fier pe care singur îl va mânui”, spunea Vanga. Mintea mă duce la Traian Băsescu, cel care din 2005 încoace îşi conduce singur Loganul, acest Pegas de metal piteştean. Cum mi-e greu să cred ca ‘mnealui va fi model pentru cercelaţii papuaşi sau orice alt popor de dincolo de Cotroceni, luat la întâmplare, confuzia-mi e maximală. Până se află cine e suspectul, suntem datori să ne cinstim şi să cinstim Ziua Noastră aşa cum se cuvine. Cu mult chef. La mulţi ani şi la mai mare (gramada de lemne, just in case…)!
Social Profiles