”Iarna pe ulița…” a ”prins” premiul 3 la secțiunea editorial a premiilor Asociației de Presă Nord-Americană (NARPA) pe anul 2012. S-a născut ca urmare a flegmelor intens schimbate la București între Stradă și Cabinet, derulate pe un ger bocnă. S-a vrut o simplă consemnare la rece a concluziilor.
La nord de o Dunăre îngheţată-bocnă, încă mai curge viguros şi majestuos sânge portocaliu. Actualul -până mai ieri- premier este acum fost, iar fostul şef al spionajului românesc este acum actualul premier. O schimbare menită să îngheţe şi ultima ieşire în stradă (dacă mai era vreuna) a celor care nu produc pe cât se fură (a se vedea excelenta pancartă de la pagina 7). În front nu mai mişcă nimeni, ar fi şi greu sub ”wind-chill”-ul de printre cele 15 grade cu minus, câte se mai încumetă să numere meteorologii.
În fond, nu e rău. Starea de bine este reinstaurată, şi brusc vom vedea productivitatea reîntorcându-se la nivelul de dinainte de zgomote. Acum e linişte, pentru că toţi ”s-au scos”. Cu toţii au obţinut ceva. Cei care au ieşit în stradă au obţinut schimbarea premierului – prea se săturaseră toţi de (mereu) aceleaşi bancuri stătute ce combinau micimea şi înălţimea fostului.
Cei care au rămas în case au obţinut şi ei ceva, prelungirea garanţiei că în afacerile lor dacă nu curge – pică.
Cei care au apărut la TV au obţinut notorietate, acel tip de publicitate gratuită ce se obţine fără obligaţii ulterioare de prestări-servicii pe Centura cu şefi.
Şi demisionarii au obţinut ceva foarte important. Pe principiul ”capul demis DNA nu-l taie”, ei se pot concentra acum în tihnă la antrenarea de pe banca de rezerve a foştilor colegi rămaşi în teren.
Nu în ultimul rând, ba chiar în primul rând, başkanul din capul mesei a obţinut toate victoriile posibile şi imposibile, învingând şi prin knock-out şi la puncte pe mai toată lumea: pe rozătorii de sub tron, telecomandaţi de fiecare dată de guzganul rozaliu; pe sfetnicii de taină ce începuseră să clevetească pe la colţuri tainele schimbării supreme; şi evident că cea mai mare victorie rămâne asupra furnicilor din stradă care nu au reuşit să adune îndeajuns de multe firimituri, conform planului de la centru. Marele Şef râde din nou: reforma a fost învinsă încă o dată.
Singurii care se pare că nu au obţinut nimic sunt proştii spectatori din afară, martori ai acestei reforme eterne a ADN-ului postdecembrist. Îi vezi uitându-se iar cu o nedumerire tristă în oglindă – oare când o mai face din nou plopul ăla pere şi răchita micşunele?
Social Profiles