Un mugur de fluier, în plină toamnă toronteză. Nostalgia amintirilor e amplificată de un eveniment de răsunet. Dacă sezonul dragostei a început cu Alifantis, de ce nu s-ar sfârşi cu Baniciu? Tetea Baniciu vine, în tenişi albi sau în pantofi, nu contează cum, dar vine în concert canadian.
Privesc pe stradă iarba plină de frunze şi realizez că iar a venit vremea rece. Încet-încet. Mai e un pic şi se face şi vinul, ăi mai grijulii şi gospodari dintre noi au pus şi pun murături, slana la magazine începe din nou să fie la mare căutare iar ”degetarele” de Horezu se umplu tot mai des cu lichid din acela ”plin de mărgeluţe şi broboane”.
Dar să nu cădem în melancolie tocmai acum. Ne pregătim de concert cu ”o facţiune” din Pasărea Colibri şi recunosc că tot mai des îmi simt sufletul mugur de fluier. În Canada vara e gata iar eu fredonez cântecele studenţiei. Ceea ce vă invit şi pe dumneavoastră să faceţi. Aveam optsprezece ani, eram Beatles fani şi, da, umblam în tenişi albi. Alături de mine, pe trotuar, frunza galbenă, ceasul desfrunzit vor să cred că toamna a şi venit. Deh, tristeţi de după amiezi ploioase.
Doamnă, domnule, avem întâlnire cu adolescenţa noastră. Adio, deci pe curând! În 23 octombrie, la Sala Kobayashi.
Social Profiles