Titlul aparţinea unei emisiuni de odinioară care venea în sprijinul chefliilor mult-prea-petrecăreţi şi a celor care nu erau noctambuli de felul lor. Ambii savurau la rece, a doua zi după Revelion, momentele hazoase din ajun. Fie că am adormit prea devreme pe meleagurile canadiene, sau că ne-am făcut de cap mult prea mult şi nu am mai ţinut pasul cu evenimentele, avem ocazia să tresărim.

Ştiu că afară încă mai bate câte un -15 grade, dar în două săptâmâni apar ghioceii la Niagara. Vine 1 martie, în caz că aţi uitat. A mai trecut un an, doi, cinci sau cine mai ştie câţi, de la ultimul mărţişor dăruit unui zâmbet feminin. Parcă a venit iarna prea devreme peste unii dintre noi.

Dacă doriţi să revedeţi selecţiuni din programul de Mărţişor de altădată, vă doresc să vă redescoperiţi doamnele de lângă voi, şi să le dăruiţi un banal şnur alb cu roşu. Să nu fugiţi de tradiţiile noastre şi de cei care le perpetuează. Dacă nu aveţi şnurul în dotare, îl găsiţi la Balul Mărţişorului. Primăvara este mai aproape decât credeţi. Teatrul şi muzica românească revin în Toronto, bătând la porţile sufletelor noastre iernate. Nu îmi vine a crede că vrem să fim lăsaţi să hibernăm toată viaţa.