A începe o afacere în Toronto nu e ușor. E ușor probabil la capitolul birocrație, firma e gata înregistrată în mai puțin de o oră. E însă mai greu de lucrat cu specialiștii antrenori de pe margine, care dau indicații prețioase la foc automat, pe principiul ”nu-mi spune tu mie, că știu eu mai bine”..

Am publicat până acum materiale despre români de succes, fie de aici din Canada, fie din România, cum este cazul recent al olimpicilor români. În ziarul ACASĂ mulţi oameni de afaceri au văzut şi văd un vector de marketing, făcându-şi publice numele şi serviciile. În toate situaţiile în care am asociat numele publicaţiei noastre cu aceşti oameni (şi ei s-au asociat cu noi) am identificat persoane de succes. Suntem martorii şi co-autorii unui fenomen pe care îl credem, probabil, de neconceput: există şi români de succes. Liceeni care chiar mai şi învaţă, în timp ce în casele din România presa scrisă şi audio-vizualul propun subiectele şi subiecţii pe care le propun (şi este uşor să verificaţi cu cine, de ce şi cu ce se iese în faţă). Români canadieni de succes care muncesc şi 10-12 ore pe zi, fie într-un tricou asudat, fie într-o cămaşă cu cravată la gât. Asta în timp ce şi în viaţa lor facturile curg, iar cei din România îi compătimesc că nu ştiu ”să se descurce mai bine”.

Magazinul românesc din colţ, care a rezistat la alte 2-3 recesiuni din trecut, este un alt exemplu de succes.  Din motive care întotdeauna ne scapă (nu-i aşa?), are vânzare. Oamenii care printre sarcini zilnice la un serviciu mai găsesc timp pentru un hobby artistic şi fac din acel hobby un motiv de mândrie personală şi comunitară – sunt de detestat. De ce ei pot şi noi nu?

Este mult mai uşor să stăm pe margine şi să criticăm. Trăim uneori parcă într-un vid în sistemul nostru valoric. Am fost îndoctrinaţi zeci de ani de munca organizată şi riguros planificată, încât acum detestăm munca şi invidiem pe cei care chiar muncesc. Pe cei care chiar produc. Pe cei care fie vin cu o idee, fie iau o idee, o transformă într-un produs, o vând, şi sunt remuneraţi pentru succesul lor. Ori că suntem invidioşi, ori că nu ştiu ce altceva se întâmplă cu noi, dar criticăm de pe bară.

La polul opus sunt cei pe care îi auzi spunând tare şi siguri pe ei ”Windows 7 a fost ideea mea”, sau cei care deşi vorbesc limbi diferite în aceeaşi ţară se identifică într-o singură comunitate şi nu se preocupă de cât de curată e rufa din curtea de vizavi.