Reacția editorialistului la curentul de material anti-imigraționiste pe direcția Canada, propagate de la București ca reacție la recentele schimbări în legea emigrării în Canada. Numărul current lărgește paleta de materiale educaționale, propunând cititorilor săi domenii de educație în afaceri și management de finanțe proprii.

De fiecare dată când citesc pe internet, în presa de la Bucureşti, vreun articol care are ca subiect diaspora canadiană mă minunez. Las la o parte noul curent lingvistic ce forţează (încet, dar sigur) pierderea celui de-al doilea “i” la forma articulată a unor cuvinte. Când dau de “şti” sau “o inepţie-două inepţi” realizez imediat ruptura educaţională de după ’89 la forumiştii adolescentini.

Ceea ce mă frapează continuu este puterea de înţelegere, de dramatizare, de empatie şi de decizie a unora care cred că toţi s-au născut odată cu ei. Exemplele de articole cad în planul secund. Contează doar să fie un text care să se lege fie şi un pic de subiectul plecării/rămânerii în România. Ele nu rămân decât pretexte pentru o nouă trântă între cei care rămân şi cei care pleacă. Şi între suporterii fiecărei tabere.

Noua lege federală a dat apă la moară celor care văd viaţa canadiană numai în gri-uri. Cu fiecare paragraf de articol ce discută viaţa românului imigrant se găsesc câteva genii mai contondente să sară să detalieze “din proprie experienţă” cum Canada nenoroceşte vieţile oamenilor şi românii din Canada nu trăiesc decât pentru a da în cap altor români. Un fel de homo homini lupus cu actori români. Pentru ei au apărut site-urile de tip anti-tot-ce-mişcă-în-Canada. Le respectăm opinia, că doar asta ne-a învăţat ţara adoptivă, să fim toleranţi fără a pune etichete, pe cât putem. 

Îmi este foarte clar că pentru noi, românii, sarmaua muntenească are alt gust decât cea moldovenească. Ceea ce uităm mulţi dintre noi este că atunci când lăudăm preparatul nostru altora care nu îl cunosc, spunem sarmale, fără a detalia chestiuni de bucătărie internă. Şi cum gusturile nu se discută, lăsăm la aprecierea oaspetelui să critice, obligatoriu după ce mănâncă, şi nu înainte.

A spune că o ţară (Canada) cât un continent de mare miroase urât în totalitate este ca şi cum ai scuipa în oala cu ciorbă doar pentru că ai nimerit o boabă de piper în castronul tău. Într-un mediu unde e uşor să te ascunzi în spatele unui nume de utilizator, e de ajuns să scrii un singur mesaj, căci apoi clonele ştiu să îşi facă treaba, în acelaşi stil gramatical. A bon entendeur salut.